depăna
română
Etimologie
Din latină *dēpēnāre, de la pānus.
Pronunție
- AFI: /de.pə'na/
Verb
| Conjugarea verbului (se) depăna | |
| Infinitiv | a (se) depăna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) deapăn, depăn |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) depene |
| Participiu | depănat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul.
- A depăna fire textile pe un mosor.
- (fig.) a desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc.
- Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor.
- (fig.) a parcurge (un drum, o distanță).
Sinonime
- 1: (text.) înfășura
Antonime
- 1: desfășura
Cuvinte derivate
Expresii
- A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva)
- (intranz.) A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele
Traduceri
a înfășura fire dintr-un scul pe un mosor