română

Etimologie

Din franceză dériver < latină derivare.

Pronunție

  • AFI: /de.ri'va/


Verb


Conjugarea verbului
deriva
Infinitiv a deriva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deriv
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să derive
Participiu derivat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (mai ales la pers. 3) a se trage, a proveni, a rezulta din...
  2. (v.intranz.) (lingv.)
    1. (despre limbă, cuvinte și sensul lor) a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul.
    2. (despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) a se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix.
  3. (v.tranz.) a abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal.
  4. (v.tranz.) a îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale.
  5. (v.tranz.) a ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar.
  6. (v.tranz.) (mat.) a calcula derivata unei funcții.
  7. (v.intranz.) (despre un vas plutitor) a se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe