desfrânare
română
Etimologie
Din a (se) desfrâna.
Pronunție
- AFI: /des.frɨ'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului desfrânare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | desfrânare | desfrânări |
| Articulat | desfrânarea | desfrânările |
| Genitiv-Dativ | desfrânării | desfrânărilor |
| Vocativ | desfrânare | desfrânărilor |
- faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online