destroienire
română
Etimologie
Din a destroieni.
Pronunție
- AFI: /des.tro.jeˈni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului destroienire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destroienire | destroieniri |
| Articulat | destroienirea | destroienirile |
| Genitiv-Dativ | destroienirii | destroienirilor |
| Vocativ | destroienire | destroienirilor |
- acțiunea de a destroieni și rezultatul ei; deszăpezire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online