română

Etimologie

Din latină *disglubicare.

Pronunție

  • AFI: /dez.gjo'ka/


Verb


Conjugarea verbului
dezghioca
Infinitiv a dezghioca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezghioc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezghioace
Participiu dezghiocat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie.
    A dezghioca alune.
    A dezghioca fasolea.
  2. a desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb.
    A dezghioca porumbul de pe știuleți.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe