dezorientare
română
Etimologie
Din a (se) dezorienta.
Pronunție
- AFI: /de.zo.ri.enˈta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezorientare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezorientare | dezorientări |
| Articulat | dezorientarea | dezorientările |
| Genitiv-Dativ | dezorientării | dezorientărilor |
| Vocativ | dezorientare | dezorientărilor |
- faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online