difluență
română
Etimologie
Din franceză diffluence.
Pronunție
- AFI: /di.fluˈen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului difluență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | difluență | difluențe |
| Articulat | difluența | difluențele |
| Genitiv-Dativ | difluenței | difluențelor |
| Vocativ | difluență | difluențelor |
- împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online