discerne

română

Etimologie

Din franceză discerner < latină discernere.

Pronunție

• AFI: /dis'ʧer.ne/

Verb

Conjugarea verbului discerne
Infinitiv	a discerne
Indicativ prezent pers. 1 sg.	discern
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să discearnă
Participiu	discernut
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie.

Cuvinte derivate

• discernere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online