dobitoacă
română
Etimologie
Din dobitoc.
Pronunție
- AFI: /do.bi'to̯a.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dobitoacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dobitoacă | dobitoace |
| Articulat | dobitoaca | dobitoacele |
| Genitiv-Dativ | dobitoacei | dobitoacelor |
| Vocativ | dobitoaco | dobitoacelor |
- (peior.) persoană care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online