dualitate
română
Etimologie
Din franceză dualité < latină dualitas.
Pronunție
- AFI: /du.a.liˈta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului dualitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dualitate | dualități |
| Articulat | dualitatea | dualitățile |
| Genitiv-Dativ | dualității | dualităților |
| Vocativ | dualitate | dualităților |
- calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse.
- ansamblu format din două elemente diferite, opuse.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online