Etimologie

Din duelgiu (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /du.elˈʤi/


Verb


Conjugarea verbului
duelgi
Infinitiv a duelgi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
duelgesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să duelgească
Participiu duelgit
Conjugare IV
  1. (vb. refl. recipr.) (înv.) a avea mania de a se duela.


Traduceri

Anagrame

Referințe