electricitate
română
Etimologie
Din franceză électricité < latină electricitas, -atis. Provine din greacă ἤλεκτρον (ílektron) care înseamnă "ambră galbenă", la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales.
Pronunție
- AFI: /e.lek.tri.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului electricitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | electricitate | invariabil |
| Articulat | electricitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | electricității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică.
- Electricitate pozitivă.
- totalitatea fenomenelor electrice.
- lumină electrică.
- ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
sarcină electrică
|
|