emir
Vezi și : Emir, emír, émir |
română
Etimologie
Din franceză émir.
Pronunție
- AFI: /e'mir/
Substantiv
Declinarea substantivului emir | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | emir | emiri |
Articulat | emirul | emirii |
Genitiv-Dativ | emirului | emirilor |
Vocativ | emirule | emirilor |
- titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu.
- titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane; persoană având acest titlu.
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
catalană
(català)
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
Substantiv
emir m., emirs pl.
Cuvinte derivate
Referințe
daneză
(dansk)
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
- AFI: /eˈmiɐ̯ˀ/
Substantiv
Declinarea substantivului emir | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirer | emirerne |
Genitiv | emirs | emirens | emirers | emirernes |
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
engleză
(English)
Variante
Etimologie
Din franceză veche emir < din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
Substantiv
emir, pl. emirs sau (rar) umara
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului emir | ||
m. | Singular | Plural |
Substantiv | emir | emirs |
Diminutiv | emirtje | emirtjes |
Cuvinte derivate
Referințe
norvegiană
(norsk)
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului emir | ||||
m. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirer | emirene |
Cuvinte derivate
Referințe
nynorsk
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului emir | ||||
m. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirar | emirane |
Cuvinte derivate
Referințe
poloneză
(polski)
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
- AFI: /ˈɛ̃mʲir/
Substantiv
Declinarea substantivului emir | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ | emir | emirowie |
Acuzativ | emira | emirów |
Dativ | emirowi | emirom |
Genitiv | emira | emirów |
Vocativ | emirze | emirowie |
Instrumental | emirem | emirami |
Locativ | emirze | emirach |
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
portugheză
Variante
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
Substantiv
emir m., emires pl.
Cuvinte derivate
Referințe
spaniolă
(español)
Variante
- (înv. și rar) amir
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
- AFI: /eˈmiɾ/
Substantiv
emir m., emires pl.
Cuvinte derivate
Referințe
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului emir | ||||
c. | Singular | Plural | ||
Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
Nominativ | emir | emiren | emirer | emirerna |
Genitiv | emirs | emirens | emirers | emirernas |
Cuvinte derivate
Referințe
turcă
(Türkçe)
Etimologie
Din turcă otomană امر (emir) < arabă أَمْر (ʾamr, „comandă”).
Pronunție
- AFI: /emiɾ/
Substantiv
emir, pl. emirler
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Etimologie
Din arabă أَمِير (ʾamīr, „comandant, prinț”).
Substantiv
emir, pl. emirler