Un fruct cu epicarpul despicat

română

Etimologie

Din franceză épicarpe.

Pronunție

  • AFI: /e.pi'karp/


Substantiv


Declinarea substantivului
epicarp
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epicarp epicarpuri
Articulat epicarpul epicarpurile
Genitiv-Dativ epicarpului epicarpurilor
Vocativ epicarpule epicarpurilor
  1. (bot.) membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță.
    Epicarpul al unui fruct.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe