explica
română
Etimologie
Din franceză expliquer < latină explicare.
Pronunție
- AFI: /eks.pli'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) explica | |
| Infinitiv | a (se) explica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) explic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) explice |
| Participiu | explicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri.
- Am explicat cum trebuie să faci.
- a expune, a preda o lecție, o temă etc.
- (v.intranz. și tranz.) (despre axiome, principii, legi științifice) a servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc.
- (v.refl.) a-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica.
- (v.refl. și tranz.) a înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație.
- (v.tranz. și refl. recipr.) (despre două sau mai multe persoane) a (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a lămuri
|
|