română

Etimologie

Din franceză extirper < latină exstirpare.

Pronunție

  • AFI: /eks.tir'pa/


Verb


Conjugarea verbului
extirpa
Infinitiv a extirpa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
extirpez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să extirpeze
Participiu extirpat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza.
  2. (v.tranz.) (fig.) a distruge complet; a nimici, a stârpi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe