făptaș

română

Etimologie

Din faptă + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /fəp'taʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului făptaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făptaș	făptași
Articulat	făptașul	făptașii
Genitiv-Dativ	făptașului	făptașilor
Vocativ	făptașule	făptașilor

1. persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor.

Cuvinte derivate

• făptașă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online