factură
română
Etimologie
Din franceză facture < latină factura.
Pronunție
- AFI: /fak'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului factură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | factură | facturi |
| Articulat | factura | facturile |
| Genitiv-Dativ | facturii | facturilor |
| Vocativ | factură | facturilor |
- structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.).
- caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică.
- ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză facture.
Substantiv
| Declinarea substantivului factură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | factură | facturi |
| Articulat | factura | facturile |
| Genitiv-Dativ | facturii | facturilor |
| Vocativ | factură | facturilor |
- act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online