final
română
Etimologie
Din franceză final < latină finalis.
Pronunție
- AFI: /fi'nal/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului final | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | final | finali |
| Feminin | finală | finale |
| Neutru | final | finale |
- care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit.
- (lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) care indică scopul, finalitatea.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului final | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | final | finaluri |
| Articulat | finalul | finalurile |
| Genitiv-Dativ | finalului | finalurilor |
| Vocativ | finalule | finalurilor |
- încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online