flanc
română
Etimologie
Din franceză flanc.
Pronunție
- AFI: /flank/
Substantiv
| Declinarea substantivului flanc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flanc | flancuri |
| Articulat | flancul | flancurile |
| Genitiv-Dativ | flancului | flancurilor |
| Vocativ | flancule | flancurilor |
- extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă.
- fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold.
- fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal la animale.
- fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc.
- foaie de carton special, folosită în poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matrițelor de stereotipie.
- nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor.
Locuțiuni
- (loc.adj.) (mil.) De flanc = dintr-o parte.
- (loc.adv.) În flanc (câte unul) = unul in spatele altuia.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online