funcție
română
Variante
Etimologie
Din franceză fonction < latină fonctio, fonctionis. Confer italiană funzione.
Pronunție
- AFI: /ˈfunk.ʦi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului funcție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | funcție | funcții |
| Articulat | funcția | funcțiile |
| Genitiv-Dativ | funcției | funcțiilor |
| Vocativ | funcție | funcțiilor |
- (și în forma funcțiune) activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post.
- grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă.
- sarcină, rol; destinație.
- (gram.) rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție.
- ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula.
- (fiziol.) activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor.
- (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente.
- (log.) operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.
Expresii
- A fi în funcție de... = a depinde de..
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online