O femeie purtând o fustă

română

Etimologie

Din neogreacă φούστα (fústa), care provine din φουστάνι (fustáni) < italiană fustana, și acesta din latină medie fustaneum ("bumbac"). Forma *fusta nu apare în italiană, dar confer calabreză fustu ("parte de jos la bluze").

Pronunție

  • AFI: /'fus.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fustă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fustă fuste
Articulat fusta fustele
Genitiv-Dativ fustei fustelor
Vocativ ' '
  1. obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos.
    Poartă fustă și bluză.
  2. (fig.) (depr.) femeie.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe