Etimologie

Din gârniță + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /gɨr.ni'ʦet/


Substantiv


Declinarea substantivului
gârnițet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gârnițet gârnițete
Articulat gârnițetul gârnițetele
Genitiv-Dativ gârnițetului gârnițetelor
Vocativ gârnițetule gârnițetelor
  1. pădure în care predomină gârnița.


Traduceri

Anagrame

Referințe