ghioc
 |
.jpg) |
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu latină glaucus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ghioc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ghioc | ghioci |
| Articulat | ghiocul | ghiocii |
| Genitiv-Dativ | ghiocului | ghiocilor |
| Vocativ | ghiocule | ghiocilor |
- (bot.; reg.) albăstrea.
Sinonime
- (bot.) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică
Vezi și
Traduceri
|
Etimologie
Există mai multe ipoteze.
Din latină căvum („gaură”), al cărui rezultat *gău, confer găoace, a primit apoi sufixul -oc. Este dublet simplu al lui găoace. Alternarea fonetismului se explică poate printr-o intenție expresivă, care ar fi apropiat acest cuvânt de rădăcina ghiolc-, care indică zgomotul unui lichid într-un recipient închis, și al cărui sens coincide în parte cu cel de ghioc, confer ghiolcăi.
A fost considerat derivație din slavă glogŭ (Cihac, II, 129); din latină gullioca („coajă verde de nucă”) (Cihac, II, 333; Philippide, 99; Pascu, I, 95); sau din latină cochlea, prin intermediul unei metateze *cloca (Pușcariu 718; REW 2011; DAR, confer împotrivă Densusianu, Rom., XXXIII, 279), confer italiană chiocca („țeastă”) (Battisti, II, 904), sassareză ciogga, logudoreză gioga.
Substantiv
| Declinarea substantivului ghioc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ghioc | ghiocuri |
| Articulat | ghiocul | ghiocurile |
| Genitiv-Dativ | ghiocului | ghiocurilor |
| Vocativ | ghiocule | ghiocurilor |
- (zool.) (Cypraea) gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde; (p.restr.) cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A da cu ghiocul sau a căta (cuiva) în ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului
Vezi și
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online