haiduc
română
Etimologie
Din turcă otomană حیدود (haydud, haydut) < maghiară hajdúk, forma de plural pentru hajdú. Confer bulgară хайдук (hajduk), sârbocroată hajduk.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului haiduc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | haiduc | haiduci |
| Articulat | haiducul | haiducii |
| Genitiv-Dativ | haiducului | haiducilor |
| Vocativ | haiducule | haiducilor |
- om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin.
- (înv.) soldat mercenar.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online