română

Etimologie

Din a ierna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /jer.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
iernător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iernător iernătoare
Articulat iernătorul iernătoarele
Genitiv-Dativ iernătorului iernătoarelor
Vocativ iernătorule iernătoarelor
  1. bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie.


Traduceri

Anagrame

Referințe