incident

română

Etimologie

Din franceză incident.

Pronunție

• AFI: /in.ʧi'dent/

Substantiv

Declinarea substantivului incident
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incident	incidente
Articulat	incidentul	incidentele
Genitiv-Dativ	incidentului	incidentelor
Vocativ	incidentule	incidentelor

1. întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni.
2. greutate, dificultate.
3. obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți.

Cuvinte compuse

• incident de frontieră

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului incident
	Singular	Plural
Masculin	incident	incidenți
Feminin	incidentă	incidente
Neutru	incident	incidente

1. (despre cuvinte sau propoziții) care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze.

Cuvinte compuse

• rază incidentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online