infidelitate
română
Etimologie
Din franceză infidélité < latină infidelitas, infidelitatis.
Pronunție
- AFI: /in.fi.de.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului infidelitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infidelitate | infidelități |
| Articulat | infidelitatea | infidelitățile |
| Genitiv-Dativ | infidelității | infidelităților |
| Vocativ | infidelitate | infidelităților |
- lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; (spec.) încălcare a credinței conjugale.
- (concr.) faptă care dovedește nestatornicia în dragoste.
- inexactitate, neadevăr.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online