infirmitate
română
Etimologie
Din franceză infirmité < latină inmmitas, inmmitans.
Pronunție
- AFI: /in.fir.mi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului infirmitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infirmitate | infirmități |
| Articulat | infirmitatea | infirmitățile |
| Genitiv-Dativ | infirmității | infirmităților |
| Vocativ | infirmitate | infirmităților |
- starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate.
- (fig.) slăbiciune morală, imperfecțiune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online