interveni

română

Etimologie

Din franceză intervenir < latină intervenire.

Pronunție

• AFI: /in.ter.veˈni/

Verb

Conjugarea verbului interveni
Infinitiv	a interveni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	intervin/interviu
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să intervină/intervie
Participiu	intervenit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a veni între..., a veni la mijloc, a intra în acțiune; spec. a lua cuvântul, a intra în vorbă.
2. a se amesteca spre a mijloci o împăcare, o înțelegere etc., a face un demers în favoarea cuiva sau pentru ceva; a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva sau a sa.
3. a se ivi, a surveni, a se întâmpla.

   A interveni o schimbare.

Sinonime

• 1: amesteca

Cuvinte derivate

• intervenire
• intervenit
• intervenție
• neintervenție

Traduceri

a veni în mijloc

catalană: intervenir (català) engleză: intervene (English) finlandeză: sekaantua (suomi) franceză: intervenir (français)

norvegiană: gripe inn (norsk) spaniolă: intervenir (español) suedeză: komma emellan (svenska) turcă: araya girmek (Türkçe)

a face un demers

engleză: interfere (English)

suedeză: ingripa (svenska)

Etimologie

Din interveni.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru interveni.

Referințe

• DEX online