leuștean
română
Etimologie
Origine îndoielnică.
Provine fără îndoială din latină ligusticum, poate prin intermediul maghiar léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în română prezența neogreacă λιγοστεύω (ligostévo).
Pronunție
- AFI: /le.uʃ'te̯an/
Substantiv
| Declinarea substantivului leuștean | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | leuștean | invariabil |
| Articulat | leușteanul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | leușteanului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Levisticum officinale) plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment.
Sinonime
- (bot.) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă; condiment