mandrin
română
Etimologie
Din franceză mandrin.
Pronunție
- AFI: /man'drin/
Substantiv
| Declinarea substantivului mandrin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mandrin | mandrine |
| Articulat | mandrinul | mandrinele |
| Genitiv-Dativ | mandrinului | mandrinelor |
| Vocativ | ' | ' |
- dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operații de prelucrare.
- unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oțel, ascuțită la unul din capete; dorn; priboi.
- sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.
Traduceri
Traduceri