română

Etimologie

Din latină Maurus. Confer germană Maure, franceză maure.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
maur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maur mauri
Articulat maurul maurii
Genitiv-Dativ maurului maurilor
Vocativ maurule, maure maurilor
  1. persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei.
  2. cu ten închis; negru.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
maur
Singular Plural
Masculin maur mauri
Feminin maură maure
Neutru maur maure
  1. care aparține maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc.

Referințe





islandeză

(íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

maur, pl. maurar

  1. furnică
  2. căpușă





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

maur

  1. furnică