română

Etimologie

Din latină membrum, franceză membre.

Pronunție

  • AFI: /'mem.bru/


Substantiv


Declinarea substantivului
membru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ membru membre
Articulat membrul membrele
Genitiv-Dativ membrului membrelor
Vocativ membrule membrelor
  1. (adesea la pl.) fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular.
  2. penis.
  3. fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
membru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ membru membri
Articulat membrul membrii
Genitiv-Dativ membrului membrilor
Vocativ membrule membrilor
  1. persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular.
  2. fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții.


Traduceri

Referințe