menhir
română
Etimologie
Din franceză menhir.
Pronunție
- AFI: /men'hir/
Substantiv
| Declinarea substantivului menhir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | menhir | menhire |
| Articulat | menhirul | menhirele |
| Genitiv-Dativ | menhirului | menhirelor |
| Vocativ | ' | ' |
- monument megalitic funerar sau de cult, construit dintr-un bloc înalt de piatră necioplită.
Traduceri
Traduceri