română

Etimologie

Din mie + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /miˈi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
miime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miime miimi
Articulat miimea miimile
Genitiv-Dativ miimii miimilor
Vocativ miime miimilor
  1. număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg.
  2. unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc.


Traduceri

Referințe