miruire
română
Etimologie
Din a mirui.
Pronunție
- AFI: /mi.ru'i.re/
Substantiv
Declinarea substantivului miruire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | miruire | miruiri |
Articulat | miruirea | miruirile |
Genitiv-Dativ | miruirii | miruirilor |
Vocativ | miruire | miruirilor |
- acțiunea de a mirui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online