monolog
română
Etimologie
Din franceză monologue < compus din mono- + -logue (după dialogue). Inevitabil din greacă μονόλογος (monólogos).
Pronunție
- AFI: /mo.no.log/
Substantiv
| Declinarea substantivului monolog | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monolog | monoloage |
| Articulat | monologul | monoloagele |
| Genitiv-Dativ | monologului | monoloagelor |
| Vocativ | ' | ' |
- scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj.
- lucrare dramatică de mici proporții, pentru un singur actor.
- discurs lung al unei persoane, care nu permite intervenția interlocutorilor.
Traduceri
Traduceri