mucenic
română
Etimologie
Din rusă мучник (mučnik) „plăcintă de secară”.
Pronunție
- AFI: /mu'ʧe.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului mucenic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mucenic | mucenici |
| Articulat | mucenicul | mucenicii |
| Genitiv-Dativ | mucenicului | mucenicilor |
| Vocativ | mucenicule | mucenicilor |
- (pop.; de obicei la pl.) un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din slavă (veche) mučenikŭ.
Substantiv
| Declinarea substantivului mucenic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mucenic | mucenici |
| Articulat | mucenicul | mucenicii |
| Genitiv-Dativ | mucenicului | mucenicilor |
| Vocativ | mucenicule | mucenicilor |
- martir din primele timpuri ale creștinismului; (p.gener.) persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online