mul
română
Etimologie
Din franceză mull, germană Mull.
Pronunție
- AFI: /mul/
Substantiv
| Declinarea substantivului mul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mul | invariabil |
| Articulat | mulul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | mulului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (geol.) humus pământos, fin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei.
- (rar) muselină.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină mulus.
Substantiv
| Declinarea substantivului mul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mul | muli |
| Articulat | mulul | mulii |
| Genitiv-Dativ | mulului | mulilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (rar și reg.) catâr.
- (fam.) epitet pentru un cal urât, mare și greoi.
- (fam.) epitet pentru un om lipsit de energie, moale, prost, nepriceput.
- (fam.) om tăcut, morocănos.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză moule.
Substantiv
- formă alternativă pentru mulă.
Referințe
catalană
(català)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mul
occitană
(occitan)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mul