Variante de scriere Vezi și : mustră, muștră

română

Etimologie

Din latină monstrāre.

Pronunție

  • AFI: /musˈtra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mustra
Infinitiv a (se) mustra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mustru
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mustre
Participiu mustrat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi


Traduceri

Etimologie

Din mustra.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mustra.

Etimologie

Din mustră.

Pronunție

  • AFI: /ˈmus.tra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mustră.

Referințe