neutru
română
Etimologie
Din franceză neutre < latină neuter, neutra, italiană neutro.
Pronunție
- AFI: /neˈu.tru/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului neutru | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | neutru | neutri |
| Feminin | neutră | neutre |
| Neutru | neutru | neutre |
- (despre state, popoare etc.) care este în stare de neutralitate, care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse; neutral.
- (p.ext.) (despre oameni sau grupuri sociale) care nu se încadrează în nici un partid, în nici un curent etc.; care se abține de la a se pronunța pro sau contra, păstrând o atitudine rezervată, pasivă.
- care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ, care nu trezește nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care manifestă indiferență, lipsă de participare: (spec.) lipsit de valoare afectivă sau stilistică.
- (fon.) care nu participă la o anumită opoziție fonologică.
- (despre sensul cuvintelor) care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutral.
- (chim.) care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; neutral.
- la care ionii de hidrogen ai acidului au fost înlocuiți cu metale.
- (fiz.) care nu are sarcină electrică; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și negativă.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online