Nori

română

Variante

Etimologie

Din latină nūbĭlus < *nibulum, nubilum.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
nor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nor nori
Articulat norul norii
Genitiv-Dativ norului norilor
Vocativ ' '
  1. (mai ales la pl.) masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă.
    Nori de ploaie.
  2. masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
    Nori de praf.
  3. (fig.) mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori = se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei
  • Nori de tristețe = amestec de sentimente ce tulbură echilibrul sufletesc


Traduceri

Referințe