oblic
română
Etimologie
Din latină obliquus, franceză oblique.
Pronunție
- AFI: /'o.blik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului oblic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | oblic | oblici |
| Feminin | oblică | oblice |
| Neutru | oblic | oblice |
- înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat.
- (despre cilindri și prisme) care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază.
- (despre ochi) cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat.
- (fig.) (despre priviri) bănuitor, iscoditor.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online