orificiu
română
Etimologie
Din franceză orifice < latină orificium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului orificiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orificiu | orificii |
| Articulat | orificiul | orificiile |
| Genitiv-Dativ | orificiului | orificiilor |
| Vocativ | orificiule | orificiilor |
- deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau altă cavitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online