originalitate
română
Etimologie
Din franceză originalité.
Pronunție
- AFI: /o.ri.ʤi.na.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului originalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | originalitate | originalități |
| Articulat | originalitatea | originalitățile |
| Genitiv-Dativ | originalității | originalităților |
| Vocativ | originalitate | originalităților |
- însușirea de a fi original; (spec.) fel particular de a fi.
- faptă originală; ciudățenie, excentricitate, extravaganță.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online