panarițiu
română
Etimologie
Din latină panaricium.
Pronunție
- AFI: /pa.na'ri.ʦju/
Substantiv
| Declinarea substantivului panarițiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | panarițiu | panariții |
| Articulat | panarițiul | panarițiile |
| Genitiv-Dativ | panarițiului | panarițiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- inflamație purulentă a țesuturilor digitale; sugel.
Traduceri
Traduceri