Un polonic

română

Etimologie

Din ucraineană polonnyk.

Pronunție

  • AFI: /po.lo'nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
polonic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polonic polonice
Articulat polonicul polonicele
Genitiv-Dativ polonicului polonicelor
Vocativ ' '
  1. unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc și coada lungă, folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală și a o turna în farfurie.
    Cu polonicul se servește ciorba.
  2. lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer.

Sinonime


Traduceri

Referințe