română

Etimologie

Din a potrivi.

Pronunție

  • AFI: /po.tri'vit/


Substantiv


Declinarea substantivului
potrivit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ potrivit potrivite
Articulat potrivitul potrivitele
Genitiv-Dativ potrivitului potrivitelor
Vocativ potrivitule potrivitelor
  1. potrivire; aranjare, așezare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din a potrivi.

Pronunție

  • AFI: /po.tri'vit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
potrivit
Singular Plural
Masculin potrivit potriviți
Feminin potrivită potrivite
Neutru potrivit potrivite
  1. care are însușiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva; asemenea.
  2. corespunzător (scopului urmărit), adecvat, nimerit.
  3. (adverbial) conform cu..., în concordanță cu..., în raport cu...
  4. bine ales; indicat.
  5. aranjat, așezat; întocmit, meșteșugit.
  6. moderat, temperat; de mijloc; acceptabil.
    La o depărtare potrivită.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe