română

Etimologie

Din franceză précipiter < latină praecipitare.

Pronunție

  • AFI: /pre.ʧi.pi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
precipita
Infinitiv a precipita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
precipit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să precipite
Participiu precipitat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori.
  2. (v.refl.) (despre oameni) a acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi.
  3. (v.tranz.) a provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid.
  4. (v.refl. intranz.) (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a se separa, a se depune sub formă de precipitat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe